Cunoaşterea arhitectonicii transcendentale şi a organizării gândirii unei fiinţe poate să ne deschidă calea de comunicare cu ea. Consider aceasta ca fiind o axiomă a unei posibile comunicări dintre civilizaţii. De aceea, cred că investigarea unui posibil intelect (sau echivalent al transcendentului uman) la fiinţele extraterestre merită toată atenţia şi îndrăznesc, mai jos, o posibilă introducere.
Să încercăm câteva posibile similitudini, apoi vom trece la marile diferenţe posibile între cele două modele intelectuale:
* Formatul iniţial, aprioric, este relaţia timp-spaţiu, cu care se nasc şi bebeluşii noştri, şi ai lor. * Consecuţia şi/sau simultaneitatea - poate sunt doar percepute altfel, dar ele există. În Universul material, două corpuri nu pot ocupa acelaşi timp şi acelaşi spaţiu, simultan (pot ocupa acelaşi timp, dar nu şi acelaşi spaţiu, adică trebuie să fie consecutive).
* Conformitatea şi/sau neconformitatea unui fenomen cu legile cunoscute, adică firescul, nefirescul, normalul, paranormalul sunt criterii de departajare şi la noi, şi la ET. Sunt apriorice, sunt date, intelectul nu se naşte "tabula rasa", ci conţine aceste criterii cu ajutorul cărora judecă mediul înconjurător.
* Durata este, de asemenea, o constantă, chiar dacă la ei minutul nu înseamnă acelaşi lucru cu minutul terestru. Ideea de durată rămâne, chiar şi în alte coordonate.
* Relaţia este, de asemenea un criteriu după care extratereştrii judecă lucrurile din mediul lor înconjurător.
* Cantitatea, respectiv singularul, particularul şi universalul. O stea, câteva stele, unele stele, toate stelele...
* Calitatea, respectiv raportul da-nu (afirmare-negare). "Tertiu non datur" este valabil şi pe Terra, şi pe oricare altă planetă.
* Numărul, singularul-pluralul, "câtul".
* Genul (?)
* Modul, respectiv răspunsul la întrebarea "Cum?". Contingent (întâmplător), posibil/imposibil, necesar. Asertoric, problematic, categoric...
* Axiomatica este punctul în care ne asemănăm cel mai bine, pentru că şi ei, şi noi, trăim într-un Univers material, guvernat de axiome. Spre exemplu, "Două cantităţi egale cu o a treia sunt egale între ele" - nu cred că vreo specie, humanoidă sau nu, îşi poate închipui contrariul.
* Logica, respectiv organizarea corectă a informaţiilor. Principiile logicii sunt aceleaşi pentru noi, ca şi pentru ei. Exemplu: ceea ce afirmăm despre o întreagă clasă de obiecte trebuie să fie valabil pentru fiecare obiect din acea clasă; dacă un singur munte de pe Marte nu are vârful ascuţit, nici chiar un intelect de extraterestru nu ar putea accepta ca fiind corectă ideea că "toţi munţii de pe Marte au vârfurile ascuţite".
* Scrisul. Un moment cinetic esenţial are loc atunci când gândul - produs al intelectului - devine obiect material, produs al corpului biologic. Scrisul este poarta de intrare a ideii către materie; se pare că şi noi, şi ET scriem.
Posibile diferenţe:
* Relaţia dintre simţuri şi transcendental. În primul rând, nu ştim câte simţuri are un ET - cinci, ca şi oamenii Terrei, mai multe, mai puţine... La oameni, simţurile devin informaţii în intelect şi, prin combinare cu alte informaţii din aceeaşi sferă, formează memoria; suma informaţiilor din toate sferele, aplicată unitar esenţei lucrurilor, declanşează intuiţia (momentul "luminării"); în fine, se pare că noi avem şi o anumită "memorie ancestrală", din care mai sclipeşte câte-un deja-vu sau câte-o informaţie pe care nu am obţinut-o cu simţurile actuale.
* Arhitectonica transcendentului uman este alta decât la ET şi pentru că, la noi, cu cât tehnologia se dezvoltă mai mult, cu atât simţurile îşi pierd din acuitate. La ei, se pare că lucrurile merg invers sau, cel puţin, simţurile lor nu trebuie "ajutate" cu ochelari sau cu aparate auditive...
* Materialitatea este, la noi, în totală antiteză cu idealitatea. Starea de agregare a ideii este atât de rarefiată, încât intelectul uman refuză să o considere ca fiind materială. Dacă ideea poate zbura cu viteze superioare luminii fără să păţească nimic, înseamnă că sigur nu e materială, gândeşte omul. În acest context, ET ori are o capacitate biologică specială - rezistă la viteze la care noi ne-am dezintegra fizic, ori are o capacitate ideală specială - se poate dematerializa în timpul transportului, astfel încât corpul său nu are "rău de viteză". Cea mai interesantă dintre relatările cu OZN-uri mi s-a părut cea care vorbeşte despre curbe luate în unghi perfect drept (colţ, nu rotund), la viteze de ordinul zecilor de mii de kilometri pe oră. Dacă înăuntru s-ar afla o fiinţă biologică, vie, terestră sau nu, sigur nu ar rezista fizic unei asemenea manevre! Poate că tehnologia de construcţie permite virajul în unghi drept al navei, dar corpurile vii sunt prea fragede pentru aşa ceva. Rezultă că ET nici nu se teleportează (nu ar mai avea nevoie de nave pentru transport), dar nici nu sunt prezenţi fizic - biologic, mai ales - în acele nave. Sunt dematerializaţi, astfel că rezistă şi la acceleraţii colosale, şi la opriri bruşte, şi la viraje în colţ cu unghi drept fără să aibă nevoie de centură de siguranţă. Am deviat puţin de la tema analizei, prin această mică paranteză, pentru a încerca o explicaţie legată de funcţionarea intelectului ET: cu asemenea capacităţi "tehnice", este clar că afectivul înseamnă foarte puţin în raport cu raţionalul din gândire. Spre deosebire de noi, pământenii...
(cred că va urma)
vineri, 24 aprilie 2009
vineri, 17 aprilie 2009
Mesaj dela Extratereştri (?!?)
Circulă pe net, de câteva zile, un link care pretinde că ar conţine un mesaj direct de la fiinţele de pe alte planete.
Mai întâi să urmărim mesajele, apoi va veni, cât de curând, şi un mic comentariu:
http://fymaaa.blogspot.com:80/2008/09/scrisoarea-extraterestrilor.html
Aştept şi alte comentarii!
Mai întâi să urmărim mesajele, apoi va veni, cât de curând, şi un mic comentariu:
http://fymaaa.blogspot.com:80/2008/09/scrisoarea-extraterestrilor.html
Aştept şi alte comentarii!
vineri, 10 aprilie 2009
"Concediu pe Lumea Cealaltă", rezumatul cărţii
Sunt în permanentă criză de timp, dar CARTEA TREBUIE SCRISĂ!
Aşa că voi începe uşor, doar cu rezumatul.
Motto: "Acestea sunt Realităţi Visate, Trăite şi Contemplate"
* Totul s-a întâmplat într-o serie de visuri ale autorului, în condiţii de materialitate şi cu forme perfect plauzibile
* Locul primei acţiuni este o Cetate "ascunsă" undeva între Retezat şi Parâng, în împrejurimile Petroşaniului
* În acea Cetate, vizitatorii intră şi petrec un timp de viaţă de câteva luni, dar la ieşire nu vor fi trecut decât câteva minute, din punctul de vedere al timpului nostru terestru
* Acum vine esenţialul: Cetatea este, de fapt, un ţinut destul de vast, cam cât un oraş mai mare, în care vizitatorii au voie să facă numai acele lucruri pe care şi le doresc, pe care le fac cu plăcere şi pasiune; locuiesc în casa visurilor lor, care arată exact aşa cum şi-au dorit-o, mănâncă numai mâncarea preferată etc.. Un exemplu: doi vârstnici locuiesc într-o casă ff modestă, puţin cam dărăpănată; explicaţia este că ei atât şi-au dorit, atâta au.. Oamenii din Cetate locuiesc trei luni sau multiplul acestei perioade (6, 9, maximum 12 luni), timp în care muncesc la ceea ce şi-au dorit cu adevărat să facă, încep programul atunci când vor, iau masa atunci când vor, iar în fiecare seară are loc un fel de serbare câmpenească, destinată socializării. Sunt aici inventatori care lucrează la invenţiile lor, sunt scriitori care stau de vorbă cu personajele lor, sunt artişti care îşi desăvârşesc creaţiile... Cu toţii sunt, deci, pasionaţi de ceea ce fac - aceasta este, se pare, condiţia esenţială de acces în Cetate.
* Cum spuneam mai sus, după lunile petrecute în Cetate, "afară" au trecut doar câteva minute. A fost un CONCEDIU mai mult decât plăcut, pe... Lumea Cealaltă! Lume care, după cum vom vedea mai spre sfârşit, ar avea şansa să se multiplice astfel încât întreagă Terra să se transforme într-un loc în care oamenii fac numai ceea ce iubesc să facă
* Singurul lucru, să-i zicem ciudat, din Cetate este că toate ceasurile au cifrele dispuse în sensul invers (1 e în stânga lui 12, 2 e în locul orei 10 ş.a.m.d.); de aceea, pe coperta cărţii voi avea un astfel de cadran, cu un ceas de perete din Cetate
* Personajul principal este Dan, un puşti de 16-17 ani, care a ieşit la o excursie cu bicicleta spre Peştera Bolii - un camping cu cabană şi râu de scăldat, la 12 km de Petroşani. De la acel camping porneşte un drum de ţară spre munte. Aventurându-se cu bicicleta pe acel drum, nimereşte (dincolo de cumpăna apelor) în parcarea Cetăţii, apoi intră şi trăieşte marea aventură a vieţii lui, care îl va marca până dincolo de sfârşitul cărţii
* A doua zi după vizita la cetate, dimineaţă, află cu stupoare că TOTUL S-A PETRECUT ÎNTR-UN VIS. Ieri era sâmbătă, a venit după-amiaza de la şcoală (în anii '80, şcoala se făcea şi sâmbăta), apoi a venit seara, noaptea A VISAT că dimineaţa a fost la Peştera Bolii, apoi la Cetate, şi că s-a întors seara târziu acasă... Acum e duminică dimineaţa, şi prietenii îl aşteaptă cu bicicletele să meargă la Bolii, la o baie... Noaptea trecută a avut un VIS lung cât şase luni de viaţă în Cetate! Cine o să-l creadă, dacă va povesti cuiva experienţa lui? Nimeni; deci - hotărât lucru - nu va povesti nimănui!
* Şi totuşi, viaţa lui de mai târziu îl va lega tot mai mult de Cetate, va mai avea câteva VISE ca ăsta. Un copil de pripas o să-i spună, la un moment dat: "Scrie, că iar ai să uiţi! Iar oamenii trebuie să ştie!"!!
* Pe la vreo 40-45 de ani, Dan devine foarte bogat şi se hotărăşte să pună pe picioare o Cetate aşa cum a visat-o el în adolescenţă. Cumpără terenurile necesare, amenajează totul şi pune la dispoziţia vizitatorilor toate felurile de mijloace pentru ca ei să-şi realizeze visurile şi să trăiască, în noua Cetate, numai viaţa pe care şi-o doresc, făcând numai lucrurile pe care iubesc să le facă. Desigur, timpul din Cetate nu mai e diferit de cel de-afară, ca în vis...
* În câţiva ani, Cetatea devine celebră pe toată planeta, mai ceva ca Sillicon Valley, pentru că aici punerea în aplicare a unei invenţii nu are niciun fel de oprelişte, cum se întâmplă de regulă pe Terra. Farfuriile zburătoare, maşina cu apă, elixirul tinereţii, teleportarea, medicamente absolut miraculoase - toate se găsesc aici, pentru că marii inventatori şi-au petrecut concediul în această lume aparte din noua Cetate
* Dar un asemenea loc nu putea să rămână neobservat de autorităţile marilor state ale lumii. Astfel că sfârşitul Cărţii I va lăsa la latitudinea cititorilor cum să arate Cartea a II-a:
Varianta 1: Autorităţile marilor state ale lumii interzic funcţionarea Cetăţii lui Dan, considerând-o periculasă pentru economia mondială - prea se inventează şi se aplică inovaţii care anihilează practic industrii întregi tradiţionale; autorităţile interzic, de asemenea, orice iniţiativă similară Cetăţii lui Dan şi impun un control strict al activităţii creatorilor. Extratereştrii, care din când în când mai vizitează Terra să vadă cum se mai descurcă pământenii, pleacă scârbiţi şi îşi propun să nu mai revină decât după ce războiul de autodistrugere îşi va fi făcut efectul.
Varianta 2: Autorităţile marilor state ale lumii preiau modelul Cetăţii lui Dan şi amenajează vaste teritorii în care oamenii fac numai ceea ce iubesc să facă; munca "de nevoie", ne-pasională, este interzisă şi, în scurt timp, Terra devine un paradis pentru toţi pământenii. Extratereştrii, care cunosc această planetă de pe vremea când oamenii îşi îndeplineau prea puţine dorinţe, vin acum şi cer permisiunea ca şi pe planetele lor să dezvolte Cetăţi în care vizitatorii să facă doar ceea ce iubesc să facă, după modelul pământean.
DE CE CRED CĂ TREBUIE SĂ SCRIU ACEASTĂ CARTE:
- Am întâlnit în viaţa reală oameni pe care i-am văzut şi în Cetate, într-un vis trăit acum mai bine de 20 de ani!
- Unul dintre personajele cărţii mi-a zis imperativ să scriu "... că iar ai să uiţi, şi oamenii trebuie să ştie". În cea de-a doua vizită, Dan găseşte Cetatea ruinată, iar în parcare - un copil ai cărui părinţi, intraţi "pentru câteva minute", au rămas prinşi în lumea de dincolo şi nu se mai pot întoarce. De ce a fost Cetatea ruinată, ce fac oamenii prinşi dincolo - toate acestea i-au fost povestite de copilul rămas de pripas, dar memoria lui Dan nu a mai avut loc şi pentru aceste lucruri. "Scrie, că iar ai să uiţi!"
- Sunt convins că lumea asta ar fi incomparabil mai bună dacă fiecare în parte ar putea lăsa ceea ce nu-i place să facă şi s-ar apuca numai de acele lucruri pe care le iubeşte cu adevărat
- Chiar sunt curios ce variantă vor alege cititorii pentru Cartea a Doua!
Aşa că voi începe uşor, doar cu rezumatul.
Motto: "Acestea sunt Realităţi Visate, Trăite şi Contemplate"
* Totul s-a întâmplat într-o serie de visuri ale autorului, în condiţii de materialitate şi cu forme perfect plauzibile
* Locul primei acţiuni este o Cetate "ascunsă" undeva între Retezat şi Parâng, în împrejurimile Petroşaniului
* În acea Cetate, vizitatorii intră şi petrec un timp de viaţă de câteva luni, dar la ieşire nu vor fi trecut decât câteva minute, din punctul de vedere al timpului nostru terestru
* Acum vine esenţialul: Cetatea este, de fapt, un ţinut destul de vast, cam cât un oraş mai mare, în care vizitatorii au voie să facă numai acele lucruri pe care şi le doresc, pe care le fac cu plăcere şi pasiune; locuiesc în casa visurilor lor, care arată exact aşa cum şi-au dorit-o, mănâncă numai mâncarea preferată etc.. Un exemplu: doi vârstnici locuiesc într-o casă ff modestă, puţin cam dărăpănată; explicaţia este că ei atât şi-au dorit, atâta au.. Oamenii din Cetate locuiesc trei luni sau multiplul acestei perioade (6, 9, maximum 12 luni), timp în care muncesc la ceea ce şi-au dorit cu adevărat să facă, încep programul atunci când vor, iau masa atunci când vor, iar în fiecare seară are loc un fel de serbare câmpenească, destinată socializării. Sunt aici inventatori care lucrează la invenţiile lor, sunt scriitori care stau de vorbă cu personajele lor, sunt artişti care îşi desăvârşesc creaţiile... Cu toţii sunt, deci, pasionaţi de ceea ce fac - aceasta este, se pare, condiţia esenţială de acces în Cetate.
* Cum spuneam mai sus, după lunile petrecute în Cetate, "afară" au trecut doar câteva minute. A fost un CONCEDIU mai mult decât plăcut, pe... Lumea Cealaltă! Lume care, după cum vom vedea mai spre sfârşit, ar avea şansa să se multiplice astfel încât întreagă Terra să se transforme într-un loc în care oamenii fac numai ceea ce iubesc să facă
* Singurul lucru, să-i zicem ciudat, din Cetate este că toate ceasurile au cifrele dispuse în sensul invers (1 e în stânga lui 12, 2 e în locul orei 10 ş.a.m.d.); de aceea, pe coperta cărţii voi avea un astfel de cadran, cu un ceas de perete din Cetate
* Personajul principal este Dan, un puşti de 16-17 ani, care a ieşit la o excursie cu bicicleta spre Peştera Bolii - un camping cu cabană şi râu de scăldat, la 12 km de Petroşani. De la acel camping porneşte un drum de ţară spre munte. Aventurându-se cu bicicleta pe acel drum, nimereşte (dincolo de cumpăna apelor) în parcarea Cetăţii, apoi intră şi trăieşte marea aventură a vieţii lui, care îl va marca până dincolo de sfârşitul cărţii
* A doua zi după vizita la cetate, dimineaţă, află cu stupoare că TOTUL S-A PETRECUT ÎNTR-UN VIS. Ieri era sâmbătă, a venit după-amiaza de la şcoală (în anii '80, şcoala se făcea şi sâmbăta), apoi a venit seara, noaptea A VISAT că dimineaţa a fost la Peştera Bolii, apoi la Cetate, şi că s-a întors seara târziu acasă... Acum e duminică dimineaţa, şi prietenii îl aşteaptă cu bicicletele să meargă la Bolii, la o baie... Noaptea trecută a avut un VIS lung cât şase luni de viaţă în Cetate! Cine o să-l creadă, dacă va povesti cuiva experienţa lui? Nimeni; deci - hotărât lucru - nu va povesti nimănui!
* Şi totuşi, viaţa lui de mai târziu îl va lega tot mai mult de Cetate, va mai avea câteva VISE ca ăsta. Un copil de pripas o să-i spună, la un moment dat: "Scrie, că iar ai să uiţi! Iar oamenii trebuie să ştie!"!!
* Pe la vreo 40-45 de ani, Dan devine foarte bogat şi se hotărăşte să pună pe picioare o Cetate aşa cum a visat-o el în adolescenţă. Cumpără terenurile necesare, amenajează totul şi pune la dispoziţia vizitatorilor toate felurile de mijloace pentru ca ei să-şi realizeze visurile şi să trăiască, în noua Cetate, numai viaţa pe care şi-o doresc, făcând numai lucrurile pe care iubesc să le facă. Desigur, timpul din Cetate nu mai e diferit de cel de-afară, ca în vis...
* În câţiva ani, Cetatea devine celebră pe toată planeta, mai ceva ca Sillicon Valley, pentru că aici punerea în aplicare a unei invenţii nu are niciun fel de oprelişte, cum se întâmplă de regulă pe Terra. Farfuriile zburătoare, maşina cu apă, elixirul tinereţii, teleportarea, medicamente absolut miraculoase - toate se găsesc aici, pentru că marii inventatori şi-au petrecut concediul în această lume aparte din noua Cetate
* Dar un asemenea loc nu putea să rămână neobservat de autorităţile marilor state ale lumii. Astfel că sfârşitul Cărţii I va lăsa la latitudinea cititorilor cum să arate Cartea a II-a:
Varianta 1: Autorităţile marilor state ale lumii interzic funcţionarea Cetăţii lui Dan, considerând-o periculasă pentru economia mondială - prea se inventează şi se aplică inovaţii care anihilează practic industrii întregi tradiţionale; autorităţile interzic, de asemenea, orice iniţiativă similară Cetăţii lui Dan şi impun un control strict al activităţii creatorilor. Extratereştrii, care din când în când mai vizitează Terra să vadă cum se mai descurcă pământenii, pleacă scârbiţi şi îşi propun să nu mai revină decât după ce războiul de autodistrugere îşi va fi făcut efectul.
Varianta 2: Autorităţile marilor state ale lumii preiau modelul Cetăţii lui Dan şi amenajează vaste teritorii în care oamenii fac numai ceea ce iubesc să facă; munca "de nevoie", ne-pasională, este interzisă şi, în scurt timp, Terra devine un paradis pentru toţi pământenii. Extratereştrii, care cunosc această planetă de pe vremea când oamenii îşi îndeplineau prea puţine dorinţe, vin acum şi cer permisiunea ca şi pe planetele lor să dezvolte Cetăţi în care vizitatorii să facă doar ceea ce iubesc să facă, după modelul pământean.
DE CE CRED CĂ TREBUIE SĂ SCRIU ACEASTĂ CARTE:
- Am întâlnit în viaţa reală oameni pe care i-am văzut şi în Cetate, într-un vis trăit acum mai bine de 20 de ani!
- Unul dintre personajele cărţii mi-a zis imperativ să scriu "... că iar ai să uiţi, şi oamenii trebuie să ştie". În cea de-a doua vizită, Dan găseşte Cetatea ruinată, iar în parcare - un copil ai cărui părinţi, intraţi "pentru câteva minute", au rămas prinşi în lumea de dincolo şi nu se mai pot întoarce. De ce a fost Cetatea ruinată, ce fac oamenii prinşi dincolo - toate acestea i-au fost povestite de copilul rămas de pripas, dar memoria lui Dan nu a mai avut loc şi pentru aceste lucruri. "Scrie, că iar ai să uiţi!"
- Sunt convins că lumea asta ar fi incomparabil mai bună dacă fiecare în parte ar putea lăsa ceea ce nu-i place să facă şi s-ar apuca numai de acele lucruri pe care le iubeşte cu adevărat
- Chiar sunt curios ce variantă vor alege cititorii pentru Cartea a Doua!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
