În 2007, în România s-a dezvoltat un puternic curent de opinie care milita pentru recunoaşterea capitalului intelectual ca parte componentă în patrimoniul firmelor şi contabilizarea acestuia ca orice alt bun intangibil. Lucrurile s-au mai temperat în 2008, iar acum... par'că au fost uitate.
La un moment dat, a existat si un grup de iniţiativă care a organizat conferinţe lunare pentru analizarea capitalului intelectual, grup în care am fost şi eu invitat să activez. Din grup fac parte matematicieni, cercetători în economie, statisticieni, specialişti în proprietate intelectuală etc. Eu am nimerit acolo pt că, până la vremea aceea, am fost singurul ziarist care a produs articole despre capitalul intelectual.
La una dintre întrunirile grupului, care a activat sub egida UNESCO, am explicat auditoriului că, pentru a putea fi cunoscut cu rigoare ştiinţifică, acest concept - capitalul intelectual - trebuie să beneficieze de o DEFINIŢIE, apoi de o METODĂ de analiză, dar şi de o ISTORIE a tuturor celor spuse/scrise despre el. (recunosc, aici m-am luat după modelul din Prolegomenele lui Kant.) M-am oferit să construiesc partea cea mai grea, adică DEFINIREA capitalului intelectual. Se pare că membrii grupului de iniţiativă au înţeles necesitatea unei DEFINIŢII, dar... totul s-a oprit în loc, de vreo 5-6 luni n-am mai auzit nimic despre această iniţiativă. Păcat.
În fine, postez mai jos dizertaţia pe care am trims-o grupului, acum mai bine de doi ani, pe 26 ianuarie 2007:
"""
In atentia Promotorilor Grupului Manecognitiva
Obiect, Metoda si Istorie pentru capitalul intelectual
Dan Straut
26 ianuarie 2007
Orice stiinta are un obiect, o metoda (de investigatie) si un istoric al cercetarilor care au adus respectiva disciplina pana la nivelul actual.
Daca obiectul viitoarei noastre stiinte va fi Capitalul Intelectual, va trebui sa incepem cu definitia acestuia. Sfera notiunii, genul proxim si diferenta specifica. Fiind, de fapt, doua notiuni - "capital" si "intelectual" - va trebui sa luam in considerare sferele celor doua si genurile proxime ale acestora. Dupa care vom analiza interferenta dintre cele doua sfere, astfel incat sa determinam continutul noii notiuni (capitalul intelectual). Genul proxim al acestei notiuni si diferenta specifica dintre acestea vor evidentia o posibila Definitie a capitalului intelectual.
* Deocamdata, putem porni de la definitia generala a capitalului: "stoc de valori sau de active care, intrate in circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor". (Dictionar de Economie, ASE, editia a doua, 2001). Aici, genul proxim este "stoc de valori", iar diferenta (specifica) intre alte stocuri de valori si cel care formeaza capitalul este ca acestea din urma trebuie sa intre in circuitul economic pentru a aduce venituri posesorilor lor. Aceasta caracteristica o consider importanta si in cazul valorilor din acel stoc care formeaza capitalul intelectual. Altfel spus, acele bunuri intangibile despre care spunem ca sunt susceptibile a forma capitalul intelectual, daca nu intra in circuitul economic, nu pot fi considerate ca apartinand capitalului intelectual. Raman acolo, in sertarele companiilor sau in mintile luminate ale angajatilor-cheie, dar nu pot fi luate in considerare contabila, pentru calculul valorii capitalului. Un brevet de inventie nu va putea fi luat in calcul pana cand inventia respectiva nu produce venit; altfel, riscam o supradimensionare, mai bine zis o supraapreciere a capitalului detinut de o firma. Cu tot potentialul pe care il presupune, neaplicarea unei inventii nu aduce venit si, prin urmare, acea valoare nu va fi luata in calculul capitalului intelectual.
Propun, prin urmare, urmatoarea Definitie a Capitalului Intelectual: "Stocul de valori intelectuale capabile sa aduca venituri posesorilor formeaza capitalul intelectual, cu conditia intrarii acestora in circuitul economic".
* Pornind de la aceasta definitie, avem si acea coarda de siguranta pentru a patrunde in Metoda de investigare a capitalului intelectual. Conditia intrarii in circuitul economic ne va feri de contabilizarea unor bunuri care, pe langa faptul ca sunt de regula intangibile, nu participa nici la aducerea de venit posesorilor.
"""
marți, 27 ianuarie 2009
Lista Vinovaţilor
"The Guardian" publică un articol incendiar, aruncând vina pentru criza financiară mondială pe 25 dintre cele mai cunoscute personalităţi ale planetei (Greenspan, Clinton, Bush, G. Brown etc). Or fi (şi) aceia vinovaţii, dar eu cred că viziunea celor de la "The Guardian" este greşită. Primii pe lista vinovaţilor crizei nu sunt printre politruci, aşa cum ei nu pot fi nici pe o eventuală listă a celor ce merită respect pentru creşterile din anii trecuţi!
În scurt timp, fiecare ţară va prelua marea dilemă lansată - maiestuos, să recunoaştem! - de redactorii "The Guardian" şi se vor căuta vinovaţii pentru criza naţională. Înainte de a veni şi în România această idee, încerc eu un răspuns la întrebarea: cine poate fi vinovat pentru criza din România?
În primul rând, la noi se potriveşte cel mai bine principiul pe care l-am enunţat mai sus: vinovaţii crizei NU sunt printre politruci, aşa cum ei nu pot fi nici pe o eventuală listă a celor ce merită respect pentru creşterile din anii trecuţi!
În România, marile companii industriale au intrat în "criză" PENTRU MOTIVUL ÎNCHIPUIT CĂ NU AR MAI AVEA PIAŢĂ! De ce acest motiv este închipuit? Pentru a răspunde, să încercăm mai întâi răspunsuri la întrebările de mai jos:
* Câte state are Lumea asta? Câteva sute, desigur.
* Câte licitaţii au organizat ele, pentru achiziţia diverselor bunuri şi servicii? Câteva mii, desigur, numai în ultimele două luni, de când s-a instalat şi pe la noi aşa-zisa recesiune.
* CÂTE FIRME ROMÂNEŞTI AU PARTICIPAT LA ACESTE LICITAŢII??
* Cine din conducerea fiecărei firme româneşti care-şi trimite oamenii în şomaj este vinovat pentru NEPARTICIPAREA la aceste licitaţii, pentru NEFRUCTIFICAREA acestor oportunităţi?
Urmăriţi-i, prindeţi-i, şi PUNEŢI-I LA TREABĂ pe directorii de Dezvoltare, de Marketing, de Ce-or mai Fi ei. În fişa posturilor LOR stă, ca sarcină esenţială, căutarea şi identificarea de noi clienţi. Dacă nu şi-au făcut jobul până acum, nu-i daţi afară! Sancţionaţi-i cu următoarea sarcină urgentă: scanarea TUTUROR site-urilor oficiale ale Statelor lumii ăsteia şi identificarea licitaţiilor din perioada imediat următoare la care firma poate participa cu produsele şi serviciile din portofoliul ei!
În scurt timp, fiecare ţară va prelua marea dilemă lansată - maiestuos, să recunoaştem! - de redactorii "The Guardian" şi se vor căuta vinovaţii pentru criza naţională. Înainte de a veni şi în România această idee, încerc eu un răspuns la întrebarea: cine poate fi vinovat pentru criza din România?
În primul rând, la noi se potriveşte cel mai bine principiul pe care l-am enunţat mai sus: vinovaţii crizei NU sunt printre politruci, aşa cum ei nu pot fi nici pe o eventuală listă a celor ce merită respect pentru creşterile din anii trecuţi!
În România, marile companii industriale au intrat în "criză" PENTRU MOTIVUL ÎNCHIPUIT CĂ NU AR MAI AVEA PIAŢĂ! De ce acest motiv este închipuit? Pentru a răspunde, să încercăm mai întâi răspunsuri la întrebările de mai jos:
* Câte state are Lumea asta? Câteva sute, desigur.
* Câte licitaţii au organizat ele, pentru achiziţia diverselor bunuri şi servicii? Câteva mii, desigur, numai în ultimele două luni, de când s-a instalat şi pe la noi aşa-zisa recesiune.
* CÂTE FIRME ROMÂNEŞTI AU PARTICIPAT LA ACESTE LICITAŢII??
* Cine din conducerea fiecărei firme româneşti care-şi trimite oamenii în şomaj este vinovat pentru NEPARTICIPAREA la aceste licitaţii, pentru NEFRUCTIFICAREA acestor oportunităţi?
Urmăriţi-i, prindeţi-i, şi PUNEŢI-I LA TREABĂ pe directorii de Dezvoltare, de Marketing, de Ce-or mai Fi ei. În fişa posturilor LOR stă, ca sarcină esenţială, căutarea şi identificarea de noi clienţi. Dacă nu şi-au făcut jobul până acum, nu-i daţi afară! Sancţionaţi-i cu următoarea sarcină urgentă: scanarea TUTUROR site-urilor oficiale ale Statelor lumii ăsteia şi identificarea licitaţiilor din perioada imediat următoare la care firma poate participa cu produsele şi serviciile din portofoliul ei!
luni, 26 ianuarie 2009
O aşteptare specială
Am aflat, de curând, că un mare medium din România, Lavinia Tatomir, ar fi primit acceptul de a FILMA lumea de Dincolo (unde se "retrag" sufletele, după moartea corpului biologic). Cică primele imagini vor fi postate inclusiv pe net, undeva în această toamnă. Aştept!
Asta e Cameră de COMERŢ sau biserică?
Sorin Dimitriu, preşedintele Camerei de COMERŢ şi INDUSTRIE Bucureşti (sublinierea îmi aparţine), a avut o întâlnire cu ES Robin Barnett, Ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti. "Dialogul a fost purtat la sediul CCIB (din nou, sublinierea mea) a participat si Richard Beams, prim secretar (pe probleme de dezvoltarea comerţului) al Ambasadei", se arată în comunicatul oficial al CCIB.
Ia uitaţi-vă pe pereţi: decoraţiunile interioarelor care apar acolo sunt dintr-o instituţie economică? Dacă da, atunci la biserica din apropierea ei ar trebui afişate harta economică a Bucureştiului, o panoplie cu foştii preşedinţi ai CCIB, eventual şi un tabel cu principalele statistici ale Capitalei...
duminică, 25 ianuarie 2009
Despre Calea Regală şi sărăcia de idei
Există un "bazin", intuit de filosofi, în care se adună TOATE experienţele tuturor fiinţelor vii. Un fel de hiperspaţiu în care sunt adunate TOATE informaţiile lumilor vii. Din păcate, oamenii Terrei nu sunt decât furnizori ai acestui "bazin", experienţele lor se adaugă Marii Istorii a tuturor timpurilor, dar nu sunt şi beneficiari; pot doar să doneze, nu şi să primească. Foarte puţini dintre pământeni au acces - doar spontan şi extrem de rar - la această sursă de Lumină, poate exclusiv din cauza ignoranţei omeneşti, dar poate şi din alte cauze, care nu ţin de noi.
De-a lungul mileniilor, filosofii au încercat să afle cum se poate ajunge la Marea de Lumină, numind "Calea Regală" acel drum de la intelectul uman la depozitul infinit al experienţelor ancestrale. Primele concluzii converg către ideea că intelectul uman este dator să înainteze el pe această cale, dacă din sens invers Lumina refuză să ni se reverse (sau, mai bine zis, refuză să se reveleze oricui). Înaintând cu perseverenţă, unii chiar beneficiază de tot mai multe "iluminări" spontane, momentul respectiv numindu-se uneori "inspiraţie", alteori "intuiţie". Şi e deja verificat că aceia care se aventurează des pe Calea Regală au parte de tot mai multe astfel de experienţe luminatorii. Iar cei care o explorează metodic sunt cu atât mai... inspiraţi! Exemplul care îmi vine acum cel mai repede în minte ar fi Mihai Eminescu, despre care se ştie că avea o capacitate de creaţie ieşită din comun, scria enorm, la mai multe publicaţii, de dimineaţa până noaptea târziu. El era, cum s-ar spune, la el acasă pe acea Cale Regală!
Dar ce se întâmplă cu "creatorii" de azi? Adevărat este că jurnaliştii şi moderatorii TV, forţându-şi mereu intelectul pentru a găsi formulări mai "inspirate", epuizează resursele proprii şi, în acelaşi timp, refuză "aventura" pe Calea Regală, căutându-şi originalitatea în expresiile neaoşe de cartier sau în vocabularul personajelor "de reportaj" cu care au de-a face. Tot adevărat este că şi compozitorii zilelor noastre nu aduc nimic nou, de la ei - reiau ritmuri ale altora, le compilează mai mult sau mai puţin "inspirat" şi ni le servesc drept "hiturile anului"... Intelectualii, dar mai ales "elitele" zilei sunt mai mult erudiţi decât autori. Ştiu să citeze mari opere, dar opera lor nu există. Literatura? Nu mă pronunţ, n-aş vrea să jignesc pe careva, dar înafara compilaţiei (lăudabilă, altfel, Istoria Literaturii Române!) realizate de Nicolae Manolescu, n-am remarcat prea multe creaţii. Să mă refer la creaţiile promoţionale? Originale sunt, multe dintre ele, dar câtă sărăcie de idei! Ce adaosuri ieftine la "valori" care nu sunt nici măcar consacrate!
Eu, unul, mă simt destul de bine apărat faţă de această invazie a neesenţialităţii care domină (a se citi poluează) spaţiul nostru bublic. Mă simt ferit, bine-mersi, pentru că mi-am dezvoltat un fel de instinct de apărare care refuză automat asimilarea zoaielor "culturii" de azi. Nici măcar nu ştiu dacă acestea sunt nocive sau nu. Asta în primul rând pentru că am avut noroc să ascult şi să urmez sfaturile marilor mei mentori. (Dacă vreţi să ştiţi cine au fost aceştia, daţi un mesaj pe comentarii.)
Unul dintre sfaturi a sunat aşa: "Dacă, tot scriind, nu vrei să devii o tinichea goală care zăngăne mereu aceleaşi clişee, citeşte filosofiile cele mai complicate, metafizicile cele mai abisale, teoretizările cele mai profunde ale anticilor şi ale clasicilor!"
De atunci au trecut mai bine de 15 ani. De atunci, "devorez" cam una pe lună din astfel de opere (Platon, Hegel, Kant, Heidegger sau Nietzsche ar fi numai câteva exemple). De atunci, extrem de rar mi s-a întâmplat să mă împiedic sau să mă rătăcesc pe Calea Regală. Adevărat este, însă, că n-am ajuns niciodată la Marea de Lumină - mi-am luat doar ce mi-a trebuit urgent, de pe Cale, apoi m-am întors. Când voi ajunge Acolo, să contemplez TOATE minunile care s-au strâns de-a lungul vremilor, voi posta aici cele mai interesante impresii.
De-a lungul mileniilor, filosofii au încercat să afle cum se poate ajunge la Marea de Lumină, numind "Calea Regală" acel drum de la intelectul uman la depozitul infinit al experienţelor ancestrale. Primele concluzii converg către ideea că intelectul uman este dator să înainteze el pe această cale, dacă din sens invers Lumina refuză să ni se reverse (sau, mai bine zis, refuză să se reveleze oricui). Înaintând cu perseverenţă, unii chiar beneficiază de tot mai multe "iluminări" spontane, momentul respectiv numindu-se uneori "inspiraţie", alteori "intuiţie". Şi e deja verificat că aceia care se aventurează des pe Calea Regală au parte de tot mai multe astfel de experienţe luminatorii. Iar cei care o explorează metodic sunt cu atât mai... inspiraţi! Exemplul care îmi vine acum cel mai repede în minte ar fi Mihai Eminescu, despre care se ştie că avea o capacitate de creaţie ieşită din comun, scria enorm, la mai multe publicaţii, de dimineaţa până noaptea târziu. El era, cum s-ar spune, la el acasă pe acea Cale Regală!
Dar ce se întâmplă cu "creatorii" de azi? Adevărat este că jurnaliştii şi moderatorii TV, forţându-şi mereu intelectul pentru a găsi formulări mai "inspirate", epuizează resursele proprii şi, în acelaşi timp, refuză "aventura" pe Calea Regală, căutându-şi originalitatea în expresiile neaoşe de cartier sau în vocabularul personajelor "de reportaj" cu care au de-a face. Tot adevărat este că şi compozitorii zilelor noastre nu aduc nimic nou, de la ei - reiau ritmuri ale altora, le compilează mai mult sau mai puţin "inspirat" şi ni le servesc drept "hiturile anului"... Intelectualii, dar mai ales "elitele" zilei sunt mai mult erudiţi decât autori. Ştiu să citeze mari opere, dar opera lor nu există. Literatura? Nu mă pronunţ, n-aş vrea să jignesc pe careva, dar înafara compilaţiei (lăudabilă, altfel, Istoria Literaturii Române!) realizate de Nicolae Manolescu, n-am remarcat prea multe creaţii. Să mă refer la creaţiile promoţionale? Originale sunt, multe dintre ele, dar câtă sărăcie de idei! Ce adaosuri ieftine la "valori" care nu sunt nici măcar consacrate!
Eu, unul, mă simt destul de bine apărat faţă de această invazie a neesenţialităţii care domină (a se citi poluează) spaţiul nostru bublic. Mă simt ferit, bine-mersi, pentru că mi-am dezvoltat un fel de instinct de apărare care refuză automat asimilarea zoaielor "culturii" de azi. Nici măcar nu ştiu dacă acestea sunt nocive sau nu. Asta în primul rând pentru că am avut noroc să ascult şi să urmez sfaturile marilor mei mentori. (Dacă vreţi să ştiţi cine au fost aceştia, daţi un mesaj pe comentarii.)
Unul dintre sfaturi a sunat aşa: "Dacă, tot scriind, nu vrei să devii o tinichea goală care zăngăne mereu aceleaşi clişee, citeşte filosofiile cele mai complicate, metafizicile cele mai abisale, teoretizările cele mai profunde ale anticilor şi ale clasicilor!"
De atunci au trecut mai bine de 15 ani. De atunci, "devorez" cam una pe lună din astfel de opere (Platon, Hegel, Kant, Heidegger sau Nietzsche ar fi numai câteva exemple). De atunci, extrem de rar mi s-a întâmplat să mă împiedic sau să mă rătăcesc pe Calea Regală. Adevărat este, însă, că n-am ajuns niciodată la Marea de Lumină - mi-am luat doar ce mi-a trebuit urgent, de pe Cale, apoi m-am întors. Când voi ajunge Acolo, să contemplez TOATE minunile care s-au strâns de-a lungul vremilor, voi posta aici cele mai interesante impresii.
sâmbătă, 24 ianuarie 2009
Rog sa se stocheze, potrivit legii!
... unde-i conţinutul? ...
... păi ce, VOI stocaţi conţinuturi, sau doar link-uri? ...
... păi ce, VOI stocaţi conţinuturi, sau doar link-uri? ...
sâmbătă, 17 ianuarie 2009
Al Doilea An de Pământ!
!! Pământul favorizează Lemnul, absoarbe Apa, stinge Focul şi erodează Metalul !!
Într-adevăr, în anul de graţie 2008 (Şobolan de Pământ), lucrul pământului şi industriile conexe lemnului au adus profituri şi creşteri satisfăcătoare; industriile calde, însă, ca şi cele care prelucrează metale, au avut o ascensiune datorată mai mult inerţiei, urmată de scăderi vertiginoase spre sfârşitul anului. Cât despre apă... Acolo unde Pământul nu a mai avut cum să absoarbă apa - din cauza defrişărilor masive - aceasta s-a revărsat în inundaţii nemaivăzute, răzbunând parcă măcelul pădurilor din anii trecuţi.
Nu adaug aici mai mult, decât informaţia că şi 2009 este un an de Pământ (respectiv Bivol), iar prima zi din noul an chinezesc va fi 27 ianuarie 2009.
Într-adevăr, în anul de graţie 2008 (Şobolan de Pământ), lucrul pământului şi industriile conexe lemnului au adus profituri şi creşteri satisfăcătoare; industriile calde, însă, ca şi cele care prelucrează metale, au avut o ascensiune datorată mai mult inerţiei, urmată de scăderi vertiginoase spre sfârşitul anului. Cât despre apă... Acolo unde Pământul nu a mai avut cum să absoarbă apa - din cauza defrişărilor masive - aceasta s-a revărsat în inundaţii nemaivăzute, răzbunând parcă măcelul pădurilor din anii trecuţi.
Nu adaug aici mai mult, decât informaţia că şi 2009 este un an de Pământ (respectiv Bivol), iar prima zi din noul an chinezesc va fi 27 ianuarie 2009.
PARIU: cât e PIB-ul?
Cineva din Statistică mă tot bate la cap că macro-cifrele anilor 2007 şi 2008 sunt prea umflate. Vrea să-mi arate că PIB-ul în niciun caz nu a depăşit pragul de 500 miliarde lei, aşa cum s-a prognozat pentru 2008. Aşa o fi, dar daca chiar este aşa, înseamnă că nici pentru 2009 nu ne putem baza pe ceva concret. De unde o fi scos Guv estimarea de 579 miliarde lei PIB pentru 2009?
Propun un pariu: cât a fost PIB în 2008?
Câştigător va fi cel ce se va apropia cel mai mult de cifra oficială, care va fi anunţată public de INS la data de 4 martie 2009, orele 10.00. Pana atunci, chiar mă ocup de găsirea unui premiu pe măsură!
Cineva din Statistică mă tot bate la cap că macro-cifrele anilor 2007 şi 2008 sunt prea umflate. Vrea să-mi arate că PIB-ul în niciun caz nu a depăşit pragul de 500 miliarde lei, aşa cum s-a prognozat pentru 2008. Aşa o fi, dar daca chiar este aşa, înseamnă că nici pentru 2009 nu ne putem baza pe ceva concret. De unde o fi scos Guv estimarea de 579 miliarde lei PIB pentru 2009?
Propun un pariu: cât a fost PIB în 2008?
Câştigător va fi cel ce se va apropia cel mai mult de cifra oficială, care va fi anunţată public de INS la data de 4 martie 2009, orele 10.00. Pana atunci, chiar mă ocup de găsirea unui premiu pe măsură!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
