"Concediu pe Lumea Cealaltă", rezumatul cărţii

Sunt în permanentă criză de timp, dar CARTEA TREBUIE SCRISĂ!
Aşa că voi începe uşor, doar cu rezumatul.

Motto: "Acestea sunt Realităţi Visate, Trăite şi Contemplate"

* Totul s-a întâmplat într-o serie de visuri ale autorului, în condiţii de materialitate şi cu forme perfect plauzibile
* Locul primei acţiuni este o Cetate "ascunsă" undeva între Retezat şi Parâng, în împrejurimile Petroşaniului
* În acea Cetate, vizitatorii intră şi petrec un timp de viaţă de câteva luni, dar la ieşire nu vor fi trecut decât câteva minute, din punctul de vedere al timpului nostru terestru
* Acum vine esenţialul: Cetatea este, de fapt, un ţinut destul de vast, cam cât un oraş mai mare, în care vizitatorii au voie să facă numai acele lucruri pe care şi le doresc, pe care le fac cu plăcere şi pasiune; locuiesc în casa visurilor lor, care arată exact aşa cum şi-au dorit-o, mănâncă numai mâncarea preferată etc.. Un exemplu: doi vârstnici locuiesc într-o casă ff modestă, puţin cam dărăpănată; explicaţia este că ei atât şi-au dorit, atâta au.. Oamenii din Cetate locuiesc trei luni sau multiplul acestei perioade (6, 9, maximum 12 luni), timp în care muncesc la ceea ce şi-au dorit cu adevărat să facă, încep programul atunci când vor, iau masa atunci când vor, iar în fiecare seară are loc un fel de serbare câmpenească, destinată socializării. Sunt aici inventatori care lucrează la invenţiile lor, sunt scriitori care stau de vorbă cu personajele lor, sunt artişti care îşi desăvârşesc creaţiile... Cu toţii sunt, deci, pasionaţi de ceea ce fac - aceasta este, se pare, condiţia esenţială de acces în Cetate.
* Cum spuneam mai sus, după lunile petrecute în Cetate, "afară" au trecut doar câteva minute. A fost un CONCEDIU mai mult decât plăcut, pe... Lumea Cealaltă! Lume care, după cum vom vedea mai spre sfârşit, ar avea şansa să se multiplice astfel încât întreagă Terra să se transforme într-un loc în care oamenii fac numai ceea ce iubesc să facă
* Singurul lucru, să-i zicem ciudat, din Cetate este că toate ceasurile au cifrele dispuse în sensul invers (1 e în stânga lui 12, 2 e în locul orei 10 ş.a.m.d.); de aceea, pe coperta cărţii voi avea un astfel de cadran, cu un ceas de perete din Cetate
* Personajul principal este Dan, un puşti de 16-17 ani, care a ieşit la o excursie cu bicicleta spre Peştera Bolii - un camping cu cabană şi râu de scăldat, la 12 km de Petroşani. De la acel camping porneşte un drum de ţară spre munte. Aventurându-se cu bicicleta pe acel drum, nimereşte (dincolo de cumpăna apelor) în parcarea Cetăţii, apoi intră şi trăieşte marea aventură a vieţii lui, care îl va marca până dincolo de sfârşitul cărţii
* A doua zi după vizita la cetate, dimineaţă, află cu stupoare că TOTUL S-A PETRECUT ÎNTR-UN VIS. Ieri era sâmbătă, a venit după-amiaza de la şcoală (în anii '80, şcoala se făcea şi sâmbăta), apoi a venit seara, noaptea A VISAT că dimineaţa a fost la Peştera Bolii, apoi la Cetate, şi că s-a întors seara târziu acasă... Acum e duminică dimineaţa, şi prietenii îl aşteaptă cu bicicletele să meargă la Bolii, la o baie... Noaptea trecută a avut un VIS lung cât şase luni de viaţă în Cetate! Cine o să-l creadă, dacă va povesti cuiva experienţa lui? Nimeni; deci - hotărât lucru - nu va povesti nimănui!
* Şi totuşi, viaţa lui de mai târziu îl va lega tot mai mult de Cetate, va mai avea câteva VISE ca ăsta. Un copil de pripas o să-i spună, la un moment dat: "Scrie, că iar ai să uiţi! Iar oamenii trebuie să ştie!"!!
* Pe la vreo 40-45 de ani, Dan devine foarte bogat şi se hotărăşte să pună pe picioare o Cetate aşa cum a visat-o el în adolescenţă. Cumpără terenurile necesare, amenajează totul şi pune la dispoziţia vizitatorilor toate felurile de mijloace pentru ca ei să-şi realizeze visurile şi să trăiască, în noua Cetate, numai viaţa pe care şi-o doresc, făcând numai lucrurile pe care iubesc să le facă. Desigur, timpul din Cetate nu mai e diferit de cel de-afară, ca în vis...
* În câţiva ani, Cetatea devine celebră pe toată planeta, mai ceva ca Sillicon Valley, pentru că aici punerea în aplicare a unei invenţii nu are niciun fel de oprelişte, cum se întâmplă de regulă pe Terra. Farfuriile zburătoare, maşina cu apă, elixirul tinereţii, teleportarea, medicamente absolut miraculoase - toate se găsesc aici, pentru că marii inventatori şi-au petrecut concediul în această lume aparte din noua Cetate
* Dar un asemenea loc nu putea să rămână neobservat de autorităţile marilor state ale lumii. Astfel că sfârşitul Cărţii I va lăsa la latitudinea cititorilor cum să arate Cartea a II-a:
Varianta 1: Autorităţile marilor state ale lumii interzic funcţionarea Cetăţii lui Dan, considerând-o periculasă pentru economia mondială - prea se inventează şi se aplică inovaţii care anihilează practic industrii întregi tradiţionale; autorităţile interzic, de asemenea, orice iniţiativă similară Cetăţii lui Dan şi impun un control strict al activităţii creatorilor. Extratereştrii, care din când în când mai vizitează Terra să vadă cum se mai descurcă pământenii, pleacă scârbiţi şi îşi propun să nu mai revină decât după ce războiul de autodistrugere îşi va fi făcut efectul.
Varianta 2: Autorităţile marilor state ale lumii preiau modelul Cetăţii lui Dan şi amenajează vaste teritorii în care oamenii fac numai ceea ce iubesc să facă; munca "de nevoie", ne-pasională, este interzisă şi, în scurt timp, Terra devine un paradis pentru toţi pământenii. Extratereştrii, care cunosc această planetă de pe vremea când oamenii îşi îndeplineau prea puţine dorinţe, vin acum şi cer permisiunea ca şi pe planetele lor să dezvolte Cetăţi în care vizitatorii să facă doar ceea ce iubesc să facă, după modelul pământean.


DE CE CRED CĂ TREBUIE SĂ SCRIU ACEASTĂ CARTE:

- Am întâlnit în viaţa reală oameni pe care i-am văzut şi în Cetate, într-un vis trăit acum mai bine de 20 de ani!
- Unul dintre personajele cărţii mi-a zis imperativ să scriu "... că iar ai să uiţi, şi oamenii trebuie să ştie". În cea de-a doua vizită, Dan găseşte Cetatea ruinată, iar în parcare - un copil ai cărui părinţi, intraţi "pentru câteva minute", au rămas prinşi în lumea de dincolo şi nu se mai pot întoarce. De ce a fost Cetatea ruinată, ce fac oamenii prinşi dincolo - toate acestea i-au fost povestite de copilul rămas de pripas, dar memoria lui Dan nu a mai avut loc şi pentru aceste lucruri. "Scrie, că iar ai să uiţi!"
- Sunt convins că lumea asta ar fi incomparabil mai bună dacă fiecare în parte ar putea lăsa ceea ce nu-i place să facă şi s-ar apuca numai de acele lucruri pe care le iubeşte cu adevărat
- Chiar sunt curios ce variantă vor alege cititorii pentru Cartea a Doua!