Despre Calea Regală şi sărăcia de idei

Există un "bazin", intuit de filosofi, în care se adună TOATE experienţele tuturor fiinţelor vii. Un fel de hiperspaţiu în care sunt adunate TOATE informaţiile lumilor vii. Din păcate, oamenii Terrei nu sunt decât furnizori ai acestui "bazin", experienţele lor se adaugă Marii Istorii a tuturor timpurilor, dar nu sunt şi beneficiari; pot doar să doneze, nu şi să primească. Foarte puţini dintre pământeni au acces - doar spontan şi extrem de rar - la această sursă de Lumină, poate exclusiv din cauza ignoranţei omeneşti, dar poate şi din alte cauze, care nu ţin de noi.
De-a lungul mileniilor, filosofii au încercat să afle cum se poate ajunge la Marea de Lumină, numind "Calea Regală" acel drum de la intelectul uman la depozitul infinit al experienţelor ancestrale. Primele concluzii converg către ideea că intelectul uman este dator să înainteze el pe această cale, dacă din sens invers Lumina refuză să ni se reverse (sau, mai bine zis, refuză să se reveleze oricui). Înaintând cu perseverenţă, unii chiar beneficiază de tot mai multe "iluminări" spontane, momentul respectiv numindu-se uneori "inspiraţie", alteori "intuiţie". Şi e deja verificat că aceia care se aventurează des pe Calea Regală au parte de tot mai multe astfel de experienţe luminatorii. Iar cei care o explorează metodic sunt cu atât mai... inspiraţi! Exemplul care îmi vine acum cel mai repede în minte ar fi Mihai Eminescu, despre care se ştie că avea o capacitate de creaţie ieşită din comun, scria enorm, la mai multe publicaţii, de dimineaţa până noaptea târziu. El era, cum s-ar spune, la el acasă pe acea Cale Regală!
Dar ce se întâmplă cu "creatorii" de azi? Adevărat este că jurnaliştii şi moderatorii TV, forţându-şi mereu intelectul pentru a găsi formulări mai "inspirate", epuizează resursele proprii şi, în acelaşi timp, refuză "aventura" pe Calea Regală, căutându-şi originalitatea în expresiile neaoşe de cartier sau în vocabularul personajelor "de reportaj" cu care au de-a face. Tot adevărat este că şi compozitorii zilelor noastre nu aduc nimic nou, de la ei - reiau ritmuri ale altora, le compilează mai mult sau mai puţin "inspirat" şi ni le servesc drept "hiturile anului"... Intelectualii, dar mai ales "elitele" zilei sunt mai mult erudiţi decât autori. Ştiu să citeze mari opere, dar opera lor nu există. Literatura? Nu mă pronunţ, n-aş vrea să jignesc pe careva, dar înafara compilaţiei (lăudabilă, altfel, Istoria Literaturii Române!) realizate de Nicolae Manolescu, n-am remarcat prea multe creaţii. Să mă refer la creaţiile promoţionale? Originale sunt, multe dintre ele, dar câtă sărăcie de idei! Ce adaosuri ieftine la "valori" care nu sunt nici măcar consacrate!
Eu, unul, mă simt destul de bine apărat faţă de această invazie a neesenţialităţii care domină (a se citi poluează) spaţiul nostru bublic. Mă simt ferit, bine-mersi, pentru că mi-am dezvoltat un fel de instinct de apărare care refuză automat asimilarea zoaielor "culturii" de azi. Nici măcar nu ştiu dacă acestea sunt nocive sau nu. Asta în primul rând pentru că am avut noroc să ascult şi să urmez sfaturile marilor mei mentori. (Dacă vreţi să ştiţi cine au fost aceştia, daţi un mesaj pe comentarii.)
Unul dintre sfaturi a sunat aşa: "Dacă, tot scriind, nu vrei să devii o tinichea goală care zăngăne mereu aceleaşi clişee, citeşte filosofiile cele mai complicate, metafizicile cele mai abisale, teoretizările cele mai profunde ale anticilor şi ale clasicilor!"
De atunci au trecut mai bine de 15 ani. De atunci, "devorez" cam una pe lună din astfel de opere (Platon, Hegel, Kant, Heidegger sau Nietzsche ar fi numai câteva exemple). De atunci, extrem de rar mi s-a întâmplat să mă împiedic sau să mă rătăcesc pe Calea Regală. Adevărat este, însă, că n-am ajuns niciodată la Marea de Lumină - mi-am luat doar ce mi-a trebuit urgent, de pe Cale, apoi m-am întors. Când voi ajunge Acolo, să contemplez TOATE minunile care s-au strâns de-a lungul vremilor, voi posta aici cele mai interesante impresii.